ziua de ieri era densă, adâncă,
înfășurată în nuanțe de umber ars,
în care pictai soarele sau poate o sferă
unde gândurile se roteau circular,
precum sufletul într-un cocon
de vată de zahăr,

știam că era un timp pentru întoarceri,
un timp în care co - existau sfera
și proiecția sferei în marea ta verde teal,
numele tău și numele îngerului
tors din fuiorul numelui tău,
sărutul
și umbra sărutului,

era apoi o oră în care
voiam să adun toate cuvintele tale,
sfera aceea a soarelui,
mingea mea din plastic, oranj,
cândva dată la schimb cu sufletul îngerului,
pentru toate potrivirile ADN primite la ora trei dimineața,
și cum mă uitam și eu,
ca toate femeile ascunse
în fragmentele acelea,
cu mâinile acoperindu-și buzele, ochii,
într-un timp în care toate acele bucăți,
centi- nu mai știu ce, erau ea și el,
și munții mei de acasă, din central Asia,
și să iți spun
despre toate acestea,

însă nu știam sigur
dacă nu cumva
erai ieșit cu prietenii
sau poate citeai o carte
și eu mai lipseam
cu sfera mea
și cu tubul de umbră arsă
în buzunare,

asa că, am luat calea AI-ului,
calea de mijloc,
cea împărătească