Sclipirea din Amfiteatre

În bănci de lemn și amfiteatre reci,
Cobor lumini din mână de profet,
Ei nu învață pașii lumii vechi,
Ci rescriu codul lumii, în secret.

Olimpici la științe și la stele,
Cu ochi de foc și minte de diamant,
Ei leagă fire, cipuri și rețele,
Și fac din cibernetică un cânt.

Sunt repere-n clase, faruri vii,
Ridicând în jur gândirea spre înalt,
Copiii țării, mândre galaxii,
Ce fac din lutul vechi un nou asalt.

Prin robotică și vis nepământean,
Ei pun în fapte Voia Tatălui de Sus,
Și lasă-n urmă vechiul chin uman,
Spre un destin măreț și nesupus