între ochii tăi se dezgolesc două creste,
două valuri ale apelor tâmplelor învolburare de căderi,
de sflederul rece înfipt adânc în cortexul prefrontal,
acel ocean care crește ultimul
și se împlinește doar la capătul maturității

acolo,
între ochii tăi albaștri,
cresc gânduri în oceanul minții
și din adânc
scurse pe cele două creste,
cresc și ele,
cuvintele,
precum măduva în oasele lungi

și spui,
și te-ncrunți,
și gemi croind drumul ce tocmai se naște
între tâmplele reci,
atât de reci,
atât de adânci,
atât de învolburate încât
în ochii tăi albaștri-profunzi
curg
clocotesc
lacrimi