am să urc
pe cuvintele proprii
prin înălțimea lor
până la inima ta
ferindu-mi sufletul de teama
inimii mele
de acel zbucium care vine
nu din frica de pământ
ci de zboruri
de zări prea înalte
atât de sus
încât să-mi simt frica de neîntoarcere
de pierderea proprie în necunoscut
în nimic
sau niciunde
așa că mă voi înălța
prin cuvintele mele
și mă voi muta de tot
definitiv
ca rezident veșnic
în inima
Ta