Ia-mă de mână
când grijile mă încolăcesc
și îmi opresc urcușul
ori negurile îmi brăzdează gândurile
căutând loc
pentru sămânța îndoielii

Iartă-mi căderile
și adu-ți aminte
că și cel pe care l-ai făcut piatra bisericii tale
s-a îndoit
deși văzuse Lumina
de pe Muntele Taborului

Nu pierde printre degetele de lumină
firul de nisip care sunt
și așează-mă pe ziduri de biserici
să fiu
picătură din găleata samarinencei
firimitură din pâinea înmulțită de tine
ori braț întins
de Ziua Întâmpinării


Urcă-mă pe aripi de îngeri
ca prin zborul lor
să mă apropii de cerul tău