umbra se încheie la nasturii liniștii
ermetizându-mi emoția tăcerii,
cămașa de forță a singurătății mele,
tu ești un ceas care a stat în zare
încât și în mine sunt o singură secundă
dormind, mă mânjesc cu urma ta din pat
te visez ca aievea
dar sunt treaz, iubito
și tu nu exiști,
doar pași în intuneric