Timpul a spulberat orice surâs.
Primăverile au trecut ca într-un altfel de ieri.

Copaci noi au crescut
în pământ sigur,
cu gândul numai spre cer.

Bătrânul cu vârstă incertă
pășește firav, discret și grăbit,
cu tăcerea și iarba până la glezne.

E o zburătăcire albastră
această asprime,
acest infinit înghețat
chiar și vara.

Timpul i-a nins
prin barbă și plete.
Muntele i-a crescut în priviri.
Apusurile și-au retras culorile

Muntele l-a smerit.
Ca o umbra,
Lumea de jos dispare
încet.

Rugăciunile ard
în lumânările
din ceară curată,
aprinse în liniște.

Timpul a spulberat orice surâs.

Zvera End
Din vol Dumnezeu Aievea, cap Aripa stângă.