Dramele se nasc și mor,
Într-un absurd și decadent ecou,
În zorii tinereții ca un mesaj tablou,
Al vârstei care trece către un gol sfâșietor.

Pășim pe străzi de umbre și ciment,
Purtând în piept iluzii de cristal,
Iar timpul, ca un judecător dement,
Ne împinge piesa spre un ultim act.

Dar pânza e pictată, culorile s-au curs,
Tabloul tinereții e-un simplu artefact,
Doar un răspuns nuanțat la tot ce s-a scurs,
Semnat discret în ultimul contract.