Poftiți, poftiți la mine în baracă!
Am gînduri – actori și actrițe,
și, dacă poftiți, s-ar putea să vă placă.

Am planete ce se-nvîrt pe sfoară,
am primăveri, veri, toamne și ierni ca și afară;
nici una, însă, la mine n-a apucat să moară.

Poftiți, poftiți la mine în baracă!
Pe dinafară pare mohorîtă și săracă,
dar înăuntru strălucesc scîntei
ce-mi grămădiră-n suflet toți ai mei.

La plecare puteți să luați cu voi
cîte gînduri puteți duce fiecare,
ce vă vor fi slugi, părinți, prieteni,
cum nu-s în lumea mare.