Cea dintâi și mai prețioasă armă

În lupta cu lumea este trupul.

Iar, în trup, arma perfectă
e mintea cu care își înțelege
și își retrăiește fiecare secundă.

Tânără, carnea lui e coardă de arc
și, mai târziu, amintire a întinderii ei,
pentru ca, în cele din urmă, să fie raza
unde incumbă în întregul fiecărei idei.

De aceea, cea mai prețioasă armă
este trupul împodobit cu temei.

Imaginați-vă! Cum v-ați privi
dacă ați fi trup din trupul nopții,
lipsit de străluciri stelare,
și în interiorul lunii,
intestinele ei?

Numai în acest fel, cred,
ați înțelege cum e să fii trup.

Trupul care, ca armă, ucide
ceea ce nu poate cuprinde
înainte de a fi fecundat
din carnea unei idei.