Efigie

Încontinuu mă urmărește
un drum desfundat
nesfârșit de lung
cu o burniță rece de toamnă
presărând peste niște pici
ce cu greu își extrag picioarele
din mâzgă,
niște părinți tineri
și niște bunici viguroși,
toți ca unul
nespus de voioși
și vocali peste măsură,
întregul șes răsunând
doar de vocile lor
sonore și zglobii
ca niște
clinchete de zurgălăi
umplând lumea
din cer până-n pământ
sfidând toată pâcla,
ce mai vremuri,
ce mai vremuri...