bãnuitã de viclenie şi nemiloasã
sã fi desenatã de poeţi
hidoasã
ca un cosaş de vieţi
cu bãtãturi de vreme
tu faci cãrare veşniciei
şi te alegi doar cu blesteme

în clipa morţii
cum bine spui amice
devii una cu simbolul puritãţii
şi aripi de luminã-ţi cresc

în oglinda din odaie
cu lacrimi şi pãreri de rãu
nu ar trebui sã vezi hidoasã moartea
ci sã-l priveşti pe Dumnezeu