Sărutarea e semn al prețuirii și al iubirii,
Cum este și al trădării și al nemuririi.

Este ceea ce simțim în carne:
Căldură, atingere, gol,
Vis, speranță, zbor
Și îndepărtare.

Numai buzele noastre o pot
Dărui mai departe și mai departe.

De aceea, golit de carne, craniu
Nu mai știe ce poate fi o sărutare.

Chiar de atingea lui uscată, înfășurată
În aerul pe care îl poartă gustul ei zvântat,
Îi strălucește, ca prin întuneric,
Dintr-o nesfârșită rază.

Semn, sărutarea rămâne
Atât chip al iubirii și, în parte,
Semn al morții care pe cei
Sărutați îi desparte
Și îi aruncă-n
Genune.

Val de pe mare
Spart de o piatră
Încălzită la soare
Pe care nimeni
Nu îl așteaptă.