În potirul de lut al ființei mele,
Coboară Treimea în nopțile grele,
Părintele, Fiul și Duhul cel Sfânt,
Îmi fac din Logos cel mai sigur scut.

Sunt legat prin cuvânt de lumina de Sus,
În brațele calde ce mi le-a deschis Iisus,
Niciun strop de durere în oase nu doare,
Când Sfânta Treime în mine e mare.

Zi de zi, într-o tainică, sfântă unire,
Rostesc doar iertare, respir doar iubire,
Sunt fiu al Luminii, pierdut în splendoare,
O candelă vie ce în veci nu mai moare.