Prea târziu să o iau de la capăt
Prea târziu să-mi răsădesc rădăcinile
În pământ negru.
Diapazonul meu sună la fel în ebraică
Iar clapele au și numere
Așa au învățat nepoții cândva-
La prima vedere pare simplu:
Fugi de tine fug de mine
Răstorn prieteniile virtuale la coșul de gunoi,
Mestec bomboane cu mentă fără zahar
Iar inima îți răspunde
Categoric nu-s metaforele cerului meu.
Deci învață ceva de la o necunoscută
Nimic inedit nu se întrevede la orizontul turcesc, iranian, libanez...
Doar amenințări din toate părțile,
Nu mai scriu sfaturi pentru fetele mele,
Invers mă predau în fiecare zi stelelor căzătoare,
Florin Mugur m-a învățat să adaug adjective silențioase,
A rămas la el pe masă manuscrisul meu, lângă draga lui Iulia,
Iar alături o cărămidă Păunescu care trebuia tipărită urgent!
Ordin de Sus.
Manuscrisul se intitula Muntele Albastru!
Bianca Marcovici