Şi ne iubeam atât de ancestral
În supa cea primordială,
Îți ofeream atomi de mineral,
Iar tu mă ionizai în pielea goală.

Prin ultraviolete radiaţii
Ne sărutam ca două monozaharide,
Aveai un gust ca o peltea de graţii
De-mi spulberai furtunile acide.

Mă rătăceam prin electroni
Atras de pulsul tău magnetic,
Din lavă adunam fotoni
Să-ţi luminez cărările frenetic.

Dar tu mi te piteai prin hidrogen
Și îmi schimbai valența,
Trezind în mine-un dor vulcanogen
Ce-l explodam prin toată fluorescenţa.

Şi-n mii de clocote diluviene,
Al nostru Eden – zis hazard –
Ne-a transformat tiptil în euglene
Şi-am început să ne iubim… smarald.