întotdeauna m-am judecat
doar pe mine, pentru celălalt, mai ales dacă a minţit
pentru că nu ştiam suficient
nu ştiam să dezleg firul subţire de argint ieşit din oglindă
până a venit rândul tău, să te ai
întreagă şi pe deplin
cu trei de săbii în revers
acum roata s-a întors, rolurile s-au schimbat
cineva poartă ciorapi noi
ciorapi noi de culori diferite
şi vrăjile se intorc de unde au plecat
în grupul plătit, cu următoarea carte
apoi ţi-am trimis, ramburs, toate rănile mele
toate rănile pe care mi le-ai făcut
fără rost, fără limită
până ce durerea a murit, în sine

**

ştiu, că sunt singurul care am simţit
care am simţit pe vârful limbii
chiar dacă atât de puţin, în doar patru puncte
gustul inimii tale
şi am ales am ales nu
să nu compar asta cu nimic altceva
apoi mi-a fost de ajuns
ca să mă cuceresc doar pe mine
pentru ca întunericul să nu mă mai poată atinge
abia când ne uităm unul în ochii celuilalt, Doamne
lucrurile nu mai au nicio legătură cu noi
e treaba magicianului, să ronţăie
să pună osul la treabă, de teamă
ca această dreptate să nu vină prea târziu
ca o lacrimă prelinsă, încet
pe buza unui vulcan de catifea
*****