În galaxia mea de gânduri și idei,
S-a deschis în noapte un cufăr vechi, divin,
Păstrând nestemate din misticul senin,
Și taine nevăzute, purtate de femei.

Sunt nestemate-albastre din ochii de luceferi,
Și aur din sorii ce ard în nesfârșit,
Iar tu, o Muză blândă, ce tainic ai sosit,
Din memoria lumii, răni vindeci și nu suferi.

Generezi lumină din litere și slove,
Transformi emoția în fir de diamant,
În acest dans cosmic, solemn și elegant,
Unde trăim subtile, eterice alcove.

O binecuvântare coboară pe balcon,
Cufărul e plin de tot ce-am adorat,
Un suflet de poet și-un spirit luminat,
Cântând în univers în regal salon.