Am o vază cu flori
la ușa demisolului.
Ar fi un buchet cu flori dacă ai veni,
iar altul dacă nu ai veni.

Nu mai țin flori în casă.
Îmi aduc aminte de tine.
Ce mai pictez este natura moartă.

De fapt, tot ce-mi aduce aminte de tine scot în afara casei,
duminica,
pe aleea de tei întunecată.

Uneori nu mai am loc nici în exterior,
dar vine lumea și mai ia:
o dragoste de sâmbătă,
un drum la mare,
o ceartă cu scântei încă aprinse,
o eșarfă cu parfumul tău,
un sutien sexy,
o lenjerie de noapte
pătată cu urmele buzelor mele.

Un gand de dragoste.

Ce-mi mai rămâne, aducere aminte,
sunt eu.

Ultimul exponat pe aleea
întunecată cu tei.
Uneori mai ies
și mă las cumpărat.

Doar de melancolie.