Găsește-mă te rog,
dezgolește-mă de gânduri,
dezbracă-mă pe nevăzute,
așează-mă din nou
pe rotocolul lumii
și învârte-mă
până când
Polul Nord
cu Polul Sud
se ciocnesc.

Prinde-mă
încălzindu-mi ziua de mâine
în gustul de ceai ne-ndulcit.

Toarnă-mă peste lună
când lumina-i clipește ca vers
sau plânge încet
precum ciocolata topită pe băț
de vanilie.

Mușcă-mă,
gustă-mă toată,
dezgolește-mă iară
de tot ce-i firesc,
din nou și din nou
a mia
oară.