Turme de gânduri,
Făr' de ciobani,
Se întorc din risipiții ani.
Intră în staule la întâmplare,
Nu știe nimeni de unde-au plecat;
Totul e întors și desperecheat.

Stoluri de patimi revin în zbor,
Purtate de vânturi, aduse de-un nor;
Pătrund în cuiburi necunoscute,
Se-ascund prin scorburi adânci și mute,
Ca niște doruri demult pierdute.

Se-adună toate-n jurul unui altar,
Ca o iertare coborâtă-n gând,
Ca o lumină ce ne vine-n dar,
Și curge peste suflete, blând.
Peste pământul obosit și frânt,
Se lasă pacea ca un sfânt veșmânt .

Iar în tăcerea serii ce-a sosit,
Se cerne timpul într-un vechi potir,
Un cerc din ceruri azi s-a-mplinit,
Peste lumina tremurândă-n mir.
Se-nchide taina, se așază har,
Și totul curge-n Dumnezeu, iar.