Prea repede ne trece ziua,
Prea repede ne trece vara,
Cât stăm pe lac ca niște idoli
Visați de negrii din Sahara.

Curând vom blestema povara
Zilelor scurte și geroase,
Când ne petrecem timpii triști
În case reci și-ntunecoase.

Ne chinuim până ce se-mblânzește,
Mărțișor,
Și gheața fumegă, se sparge,
Și se transformă într-un nor
Care trezește al primăverii dor,
Și vine căldura cu spor,
Iar traiul ni se pare mai ușor.

Se-ntoarce iar Lumina în inimi de copii,
Când cerul se deschide prin mii de candeli vii,
Iar clopotul ce cântă a Sfintei Învieri
Preschimbă-n mângâiere suspinele de ieri.