nu știam nimic unul despre celălalt cu toate astea
mâna mea stătea lipită de mâna lui
pe bara tramvaiului 25
și între degetul meu mic și degetul lui
nu mai încăpea nimic

am aflat că-l cheamă jean
din întâmplare

— alo! fă, io sunt! jean!

și că venea de la rahova

— da, fă! dă la pușcărie!

avea un troler jerpelit între picioare
șlapi
un tricou albastru revărsat peste bermude

— n-am cum, fă, că am toate bagajili pă mine!

25-ul înainta
între șura mare și progresu'

burțile făceau loc altor burți
un umăr intra sub o bărbie
un sân se turtea de-un cot
genunchii se atingeau
se retrăgeau
se atingeau iar

și mâna mea
și mâna lui jean
țineau aceeași bară

— deschide cineva un geam?

câteva secunde
a intrat aerul de afară

apoi iar
ceapă
țigări
tărie
sudoare

— nu, fă! am mâncat!
am cerut ispre să mă dea afară după unu!

la piața progresu am coborât; jean a mai mers

— da, fă!
până la luică și-acolo fac la dreapta
că vreau să trec întâi până la cimitir