Nu crede în verdele copacului veșniciei,
copile!
În măduva lui roade viermele cel gras
al timpului.
Fiecare frunză de-a lui este roasă
de omida clipelor.
E adevărat că tu nu-l poți vedea
decât când vei crește,
dar e bine să știi ce te așteaptă
de pe acum:
Să știi că și sorii se sting,
Nimic nu poate fi oprit la amiază.
Primește-ți destinul ca pe-un dar divin,
Căci dincolo de omizi și de venin,
Înscrisă-n Cer e taina ce te va salva
Când Cel de Sus va plânge peste frunza ta.