Stive uriașe de lemn...
S-au gândit
Că ar fi timpul pentru
Noul Babel.
Tăcerea resemnată
A păsărilor pădurii,
A lupilor, lichenilor
Clopoțeilor răsfirați
Prin luminișuri,
A liliecilor mai tot timpul
Adormiți,
A urșilor lângă izvor
Lăsând urme atât de adânci
Încât devin lacuri de o zi
Pentru viespi rătăcite,
Purtate de vânt,
A iepurilor mereu în căutarea
Raiului lor de iepuri
Cu sevă dulce
Și vara, și iarna,
A hribilor și iuțarilor
Vestind miezul verii
Într-un fel sărbătoresc -
Ghirlande în jurul arborilor,
A puilor ascunși în scorburi
Răbdând întunericul
(în siguranță
ar gândi oricine,
pradă sigură,
ar spune un șarpe
în limba lui șerpească),
A navelor ceții
Navigând prin miresmele
Schimbătoare ale teilor:
De la înflorire
Până la scuturare.
Toate au devenit străvezii,
Toate s-au risipit
În zgomotul conversațiilor -
Tăietorii de lemne
La începutul lucrului.