Rada, m-am așezat lângă un vis acvatic,
mi s-au deschis porțile albastre
cu un cappuccino
și un șezlong cu vedere spre pacea nisipului.
Intru în apă ca un pește
care își recunoaște casa,
știu că mi se va face dor de aceasta plutire caldă,
de liniștea răspândită în carne
prin undele încăpătoare de viață.
Câteva avioane supraveghează întinderea
și eu îmi veghez trecerea
de la nisipul fierbinte, la poezia lichidă.
Mă mișc diferit în fiecare spațiu. Echilibrez aplecările pe fruntea pământului cu aceeași privire lacomă de frumos și bine. (august- septembrie 2026- Iulia Dragomir)