Șerpii de apă trec pe sub mine,
Caii aleargă în deltă alături de mine,
Amândoi se tem unii de alții, în valuri line,
Și undeva se întâlnesc, după cortine..


Și atunci două lumi diferite, în rime
Se regăsesc și plutesc în pantomime,
Șerpii de apă trec pe sub mine cu scheme
Și cailor nu le mai sunt doar antonime,


Ci precum niște culori complementare,
Lasă în urmă doar poezie ce sună tare,
Și precum capul Meduzei ce e-n schimbare
Merită să ne amintim de-a ei căutare...


Șerpii au fost blestemul, dar ea a fost tare,
Și victimă la început, nu cea rea din cântare,
Meduza sunt eu, până la urmă, caut alinare
La a zeilor milă, și pare că nu am scăpare...