împărțim același aer,  

aceeași bucată de cer,  

din când în când,  

și câte o ciocolată cu te miri ce,  

însă,  

respirăm diferit,  

fiecare vede altfel cerul,  

ciocolata nu ne pare la fel:  

eu o simt prea dulce;

tu, amăruie, 

 tot la fel, 

aerul tău diferă de al meu,  

are, cum se zice, un nu știu ce  

care-mi place la nebunie. 

când simt cum cade cerul pe mine,  

tu, calmă, îmi zici:  

stai liniștit!  

respiră în ritmul tău! 

și inspir, te inspir;  

și inspiri, mă inspiri –  

expirăm în timpuri diferite.