Oaia Mia era o oiță
Cu lâna albă, în șuviță
Avea la gât un clopoțel
Când se mișca, suna din el.

Turma din care făcea parte
Păștea cu ale ei surate
Ciobanul avea grijă de ele
Să fie grase și frumușele.

El socotea că dacă le vindea
Bani buni va lua, așa credea
Dar a aflat cu stupoare
Nu poate trece peste hotare.

Oile în zadar așteptau
Se văitau, strigau, plângeau
Nu vor fi plimbate cu vaporul
Li s-a distrus tot viitorul!

Atunci Mia s-a pus la protestat
La așa ceva nu s-a așteptat
Pe arabi nu îi mai poate vedea
Cum făcea străbunica sa.

Ciobanul neavând ce face
Turma a vândut-o și pace
S-a lăsat de tot de meserie
Și s-a apucat de frizerie.