cocoşate de atâta lipsã
încât se crapã de bunãstare
pe o veşnicã datorie
de tip sclavagist
dar aplaudã firesc
ca şi cum festivalul acesta mut
se adreseazã unui cer surd
cu speranţa introspecţiei demiurgice

din pãtuţ se învaţã sloganuri de tãcut
laptele cu inserţie de mercedes şi castele aurite
alimenteazã buricurile sã tot creascã
pânã ce pãmântul va deveni suspect de iarbã
în aşa fel încât la festivalurile tãcerii
sã se urce golgotele resemnãrii
pentru a ridica sirenele de tip roaitã
pe piedestaluri de primadonã sofisticatã

nimicul se tot adunã la un alt nimic
cu mult mai mare decât nimicul primar
precum o fac toate idealurile utopice
în care toţi se viseazã bogaţi
dar nu înţeleg cã nu vor mai avea slugi