Mi-e sufletul un ciudat aparat de filmat,
În care Timpul a fotografiat clipă de clipă;
Dar sufletu-mi a păstrat ce l-a impresionat.

Și rolele se-nvârt mișcate de-al amintirii vânt,
Fără de ordine din ceață scoțând:
Un chip de om pe care l-am uitat,
Un peisaj care de mult m-a fermecat,
Sau o durere ce m-a săgetat,
O bucurie ce m-a turmentat,
Sau câte un vis în zori, sau în plină noapte visat...
Mi-e sufletul un ciudat aparat de filmat.