I-am găsit pe jos, când veneam de la sală,
Sincer nu știu dacă mi i-a lăsat vreo curte penală,
Dar m-am gândit să-i folosesc să fiu cât mai letală,
Și durerea să va pătrundă la fel cum au rupt ei a mea petală...

Viața mea a devenit o tragi-comedie care vă face să râdeți,
Și n-am voie nici să mă îndrăgostesc, că voi deja vă plângeți
Că nu mai sunt atentă nici măcar când merg, și aruncați cu săgeți
Pe care eu nu le mai pot purta, și le-nfig în cam mulți bărbați,

Dar mă bazez că voi ajunge la final cu doi jokeri în buzunar,
Voi învinge fără violență, fără haos, fără conflict, și n-aveți habar
Câtă putere am în fiecare cântec, deși nu am voce, și e clar
Că iubesc de parc-aș fi o regină, dar trăiesc în ceva total neclar...