vă privesc adânc cu ochii minţii camarazi
cin’ furăm noi odinioară şi ce mai suntem azi
târgoviştei mamă străvechiul cap de ţară
nu-i fuse dat să ne mai fie iară capitală
noi însă ne-am urmat în vremuri tulburi crezul
acolo sus în cer ne-o judeca cândva Viteazul

se lamentează românii în diferite zone
că țara nu are astăzi vânători de drone
îmi amintesc ce agitație cât patos câtă larmă
era odinioară la noi aicea în cazarmă
și lăcrimez văzând-o cum an de an ca-n metastază
la fel ca noi sărmana și ea se-împuținează

prost sfătuiți ori prea creduli lăsat-am garda
unde sunt azi divizionul regimentul ori brigada
unde ne este trompetistul să sune iar alarma
și-n gropi să trmure acei ce ne distruse arma
vedem trădarea degeaba cerem ajutor la zeu
cu ce să lupți când antiaeriana a ajuns muzeu

suntem faimoşii artilerişti de lângă gară
pe care atâția i-au vrut ca să dispară
prezenţi noi le răspundem curajos şi demn
făcându-ne din sfânta pomenire-apel solemn
pentru acei ce-i aşteptăm dar nu mai vin
pe-al lor mormânt vărs azi o lacrimă de vin

printre plecați e unul după nume kemenici
sună ciudat însă a devenit al nostru de pe-aici
prin vrerea lui din nou ne-am adunat
ce-am mai rămas să ne vedem să ţinem sfat
e ziua armei camarazi şi-a mai trecut încă un an
de-aceea vă propun să înălţăm onor la general

oriunde-aţi fi umpleţi paharele cu sacrul dar
să ne rugăm pios să ne vedem la anul iar
şi dacă-o fi şi-o fi prin vrerea sorţii
să-aducem la-întâlnirea viitoare şi nepoţii
să bem cu bateria la al tinereţii noastre han
din general pe kemenici ni-l face căpitan

nemuritoare inimi în piepturi care ard
încolonaţi cu vii şi morţii sub stindard
precum vedeți situația-i la fel de gravă
artilerişti să înălţăm la cer din nou o salvă
și doar așa să crape fierea în duşman
rostim pios onor la camarazi onor la general