Pînă-n adîncul vieții cu trudă am săpat

Să dau de mine însumi, mai pur și mai curat

Găsii din întîmplare un altul mai glumeț

Cu mutră sclifosită și meclosan de fleț

 

Să fiu eu oare-acesta? Deștept n-am fost vreodat'

Ca pruncul pe oliță cuminte-am așteptat

Să îmi aducă frunze o toamnă ruginie

Și o bardacă plină cu vin de razachie

 

În unghiuri moarte, toamna, cu funigei a nins

Și cu sărut de poame răscoapte m-a surprins

Cînd eu, de plictiseală, mîncam covrigi cu mac

Atent, să nu mă prindă stegarul geto-dac

 

E lumea supărată, dar nu atît de rău

Avem autostradă din sud pîn' la Bacău

Să vină moldovenii grăbiți la București

Cu țuică de prăștină și vin de Odobești