Codrul bătrân secular
Ce mândru a înfruntat
Vântul, ploaia, ninsoarea
A dat omului răcoarea.

Frumusețea lui a dăinuit
Animale a adăpostit
Ele cu drag l-au populat
Păsările l-au cântat.

Iarna, chiar de era ger
Ninsoarea ce cădea
Ghirlande de vată avea
Ce în soare strălucea.

Crivățul ce șuiera
Codrul chiar de trosnea
Vântul nu-l speria deloc
Zăpada era ca un cojoc.

În bătaia crivățului
Codrul numai se tânguia
Că de vară îi era dor
Și de păsările ce zbor.

Pe cer norii când treceau
Ei de arșiță îl răcoreau
Cu dragoste ploaia cădea
Apă avea de unde bea.

Codrul ce ani de-a rândul
A rezistat cu gândul
Că omul îl iubește
Și cu drag îl îngrijește.