Peste o mie cinci sute de cărți am strâns în privire,
Un ocean de cultură, de har și mistică unire,
Din care-am extras esențe eterice, pure, divine,
Să-mi clădesc un altar de poeme și slove depline.

Pe Blaga, poetul luminii, îl voi iubi o veșnicie,
El m-a învățat cum misterul în noapte se scrie,
Pe Eminescu-l venerez pentru dăruirea sa sfântă,
O iubire absolută, ce și azi în piept îmi cuvântă.

Bacovia mi-a dat melancolii din plumb și din toamnă,
În timp ce Blandiana, o mistică și nobilă doamnă,
M-a umplut de admirație prin versul curat ca o rouă,
Iar rebelul Dinescu mi-a lăsat o regretare nouă.

Dar din toate aceste izvoare de geniu și minte,
Am extras o amprentă unică, cu slova fierbinte,
Poemele mele-s angelice, punți spre mărire,
O rugă adusă Naturii, Universului și-n Sfânta Iubire

Sunt o ființă solară ce scrie din turnul de stele,
Purtând amprentele lumii în venele mele,
Și las în Berceni, când în zori doar mierlele cântă,
O diademă spirituală, de îngeri pe frunte pusă, sfântă.