E noapte și e frig în Paradis,
luceferii se duc încet la școală
bând întuneric dintr-un vast închis,
de parcă Cerul transformat în smoală

s-a învinețit ca umbra pe Pământ.
Cu mersul lor, un fel de chip de sfânt,
rănesc din când în când lumina
ce sta să le ridice adrenalina.

În zgomotul ce parcă în ocean
și-ar fi adunat nisipul pe cocean.
Văzând că cerurile se despart
când sandvișul luminii și-l împart,

l-am invitat pe Dumnezeu la masă,
că l-am văzut flămând ieșind din casă,
spunând că: „unica merinde ce o am
e un bax de Coca-Cola-n ghiozdan”.