câți neuroni trebuie să mai sting
pentru ca să te uit?

din portul acela plecau vapoare spre locuri nevăzute
le urmăreai știind că n-ai să le mai vezi
și îmi făceai întâmplător cu mâna
în care ardea o țigară
singurul lucru cu inimă consumabilă
despre care știam că se numește amiral

oamenii pleacă asemenea vapoarelor
înșiruie cuvinte de protocol și uneori flutura batiste
tu fluturai un amiral

sunt atâtea feluri de despărțiri și toate sunt dureroase
dar tu știai să minți foarte bine
mai ales dimineața
când după dragoste îți aprindeai altă țigară
beai cafeaua și te gândeai
bărbații te vor și apoi pleacă alunecând ușor spre uitare
sunt atât de simpli și dezamăgitori
încât n-au niciun merit să le simți lipsa

în mână amiralul tău fumega