Azi,
În acest azi care mereu
Devine ieri când ceea ce sunt
Nu mai sunt eu...

Azi,
M-am întors la gura izvorului
Și am băut din apa timpului
Pe care l-am petrecut.

Azi,
Am tras de butoaie pline cu rug
De struguri al căror parfum
Acum a devenit scrum.

Azi,
Am cărat precum pe morți ciorchini
De struguri ce i-am golit ca pe lumini
În pântecul care i-a prefăcut în vin.

Azi,
Mi-am amintit despre cum ar fi
Să fi fost altceva decât ceea ce sunt
De când sunt rostuit în cuvânt.

Azi,
Și numai azi mi se întâmplă mereu
Să-mi amintesc că ceea ce sunt eu
Nu mai poate deveni altceva.

Azi,
Oare de ce numai în această zi,
Simt că sunt bob de strugur copt
Cules din interior spre a deveni
Ziua în care nu voi mai fi?

Azi,
Și numai în acest azi unicat,
Mă las golit de tot ce am adunat
De ieri spre a deveni un mâine
Fără de care în ziua de azi
Nu aș mai rămâne.