Tot plimbăndu-mă pe stradă
Mă-ntâlnii c-o domnișoară
Mlădie ca o trestioară
Pe cap cu o pălărioară.

Timid mă apropiai de ea
Și-am invita-o la cafea
Pe terasă am savurat-o
Încet am chestionat-o.

De la noi din oraș nu era
Precis din altă parte venea
Mi-a răspuns șoptind ușor
Că-i venită din viitor.

Eu pe loc am încremenit
Așa ceva n-am mai pomenit
S-a uitat la mine ciudat
Și de mână m-a apucat.

M-a cutremurat un fior
De spaimă era să mor
Domnișoara era din plastic
Ea fiind un robot fantastic.

Între un om adevărat
Robotul era de lăudat
Dacă nu puneai mâna pe ea
Nu-ți dădeai seama ce era.

Atunci m-am scuzat
Și în grabă am plecat
Eu o fată vie vroiam
Dar un AI nu doream.