timpul acesta se măsoară cu poezia
care sare peste gard
ca o sălbatică
își caută hrana
pentru o trecere
las deoparte încorsetările
și dau frâu liber curgerii vijelioase de viață
vremii care mă încape cu
mersul privirea
și celelalte gesturi sărite
și ele din
tiparul oricărei priviri
Pe vremuri cântăream nuanțele dintre cuvintele
care se cereau rostite de parcă
din ele ar fi izvorât linia de plutire a orizontului
repetam ecouri balansând între gânduri chemările albe
nu știam dacă glasul era pentru mine
sau pentru râvna așteptării
cuvintele se războiau cu palmele fulg,
privirile se uneau în timpul nedefinit
al unui septembrie cald
încremenind între zile aceeași salba
prin care
pământul își căuta cu îndârjire mulțumirea prin flori ( 30.09.2026)