Of, tentația imaginilor!
Însuflețesc oameni deveniți imagini,
Dau viață imaginilor născute din cuvinte,
Mișc imagini născute din raze.
Până și soarele devine o imagine
pe care o caut dincolo de norii de acum.

Din cauza lor mă lovesc de praguri,
dau în gropi,
dau bună ziua stâlpilor
și nu-i salut pe cunoscuți.

Totuși, cineva mi-a șoptit
că moartea se teme de imagini,
pe ele n-are cum să le omoare.
Dacă eu devin o imagine,
moartea va trece pe lângă mine.

Voi fi doar o dâră de ceară și stele,
Scăpat din strânsoarea acestei vieți grele,
O mască de raze pe chipul luminii,
La care vor plânge și îngerii, și spinii.

Mă sting în lumini, mă preschimb în reverie,
Las carnea să piară, dar versul să-mi învie!
Căci lutul e umbră ce piere-n tăcere,
Dar visul e rază ce n-are cădere.