S-a curs un eon de trudă și credință,
Două mii de ani de jertfă pe pământ,
Și ne trezim în plină suferință,
Luminați de noul și curatul veșmânt.

Se nasc copii cu ochi de diamant,
Olimpici ai științei și ai artei,
Ce sparg tiparul lumii, cel rigid, savant,
Și trec dincolo de hotarul morții și al vârstei

Pe florile ofilite, prinse-n brumă,
Lăsăm un sărut blând, de gheață plin,
Căci Mama Planetă-n somn acum adună,
Puteri din univers și cer divin.

Și arborii se scutură sub soare,
De haina lor de aur și de lut,
Dar știm că-n primăvara viitoare,
Miracole vor naște din trecut.

Ei poartă-n ei o mie de vieți trecute,
Perspicacitate în priviri și-n gând,
Și traumele vechi, de neamuri neștiute,
Le vindecă din rădăcini, iertând.