mi-e dor la fel de tare ca atunci

zilele erau subțiri cât degetul inelar
nopțile adânci ca distanțele dintre lumile noastre

acum în praf mi-a lăsat rugămințile
topită speranța înăbușite gândurile

de ea mi-e dor cum mi-e dor de mine
strivind în brațe nucul din curtea bunicilor

rupeam hămesit din răcoarea vrăjită
îmi era dimineață și seară și
noaptea curgea împreună cu ea peste mine
treceau furnici grăbite să ajungă în țărână
înverzeau visele mele dospind în cuptoare de iarbă
demult îmi iubea dragostea de azi
dar acum

ploaia nu mai vine