Un loc cu suflete și-un zeu
sub semnul prigonirii
din lumea omenirii,
un loc cu-n singur dumnezeu.

Și sunt case, sunt orașe,
dar țesute-n energii
animate zici că-s vii;
șerpuite izvorașe.

Cu podoabe minunate:
minerale aurii
și cristale argintii,
în corole îmbinate.

Și nuanțe de albastru,
peisaje vineții
și cu lacuri străvezii;
ce se află-n mare astru.

Și se văd în depărtare
niște ochi ce-s arămii.
El adună gânduri mii,
se scufundă-ntr-o visare.

Păru-i galben ca un soare,
pielea-n note pământii,
buze aspre, rozalii.
Stă suflat în prag de-o boare.