Cimitirul vesel

Peste albele morminte se-aștern zăpezi,
ce ne apasă mai mult decât în vară!

Cine ne mai aude,
atât de antifonați,
în gerul întuneric,
unde se aud rădăcinile cum cresc și oasele albe cum ciocnesc
în scândurici sau lespezi de piatră reci?

Ce liniște miraculoasă, frumoasă!
A morților mireasă, ca rochia celebră a lui Marilyn Monroe,
amuzantă, ce se întinde peste noi
traumatizant.

Doar clopotele transmit prin ziduri trezirea la realitate a celor trecuți în eternitate.

Doar prin nodul copacului mușcat de drujbă se sparge mugurul sălbatic și iese ramura fanatic.

Prin ea, cerul îl vom privi
transmițând din pământ
Cu bucurii
Dorul de a mai trăi.