Te-am iubit ultima oară în tăcere,
Cu sufletul zdrobit de-atâta durere,
Ți-am spus „rămâi”, deși știam,
Că lângă tine încet mă destrămam.

Ți-am dat tot ce aveam mai bun,
Și-am înghițit cuvinte ce acum le spun,
Dar nicio lacrimă și niciun jurământ,
Nu pot ține doi oameni legați de-un cuvânt.

În seara aceea n-am mai implorat,
Nici nu te-am oprit, nici nu te-am chemat,
Am înțeles, cu sufletul gol,
Că nu pot fi mereu propriul meu control.

Și dacă mă întrebi ce-a mai rămas,
Un nume stins și-un ultim rămas-bun spus,
Nu te mai urăsc, nu te mai chem,
Mi-am luat iubirea înapoi. Acesta-i ultimul poem.