Pe lângă mine-a trecut un gând,
Cețos ca o fată fermecată,
Taci. Nu-mi vorbi, nu mă privi,
Căci nu vreau să-l pierd... Niciodată.
Mi-e dragă fața lui curată,
Dar prea-i de abur, diafan,
Și-atât de timid, ca un orfan.
Cu ce să-l prind, să-l stabilesc
Și altora să-l dăruiesc?
Taci. Nu-mi vorbi, nu mă privi,
Să nu-l alung. E-acum pietrificat,
În versuri forma i-am săpat,
De-acum vorbește, fă ce vrei:
L-am prins și l-am eternizat.
Îți mulțumesc că n-ai mișcat.
De-acum e piatră, nu mai moare,
Rămâne-aici, sculptat în veac,
Iar eu, din scrib și din verigă,
Mă-ntorc în umbră și nu tac.
Căci s-a născut din nemișcare
O lume ce-o să rămână,
L-am prins de aripi și e-al tău...
Lumină pură din furtună.