A ta podeață-i lumea mare
O ai pe toată la picioare,
Nu vrei nici-o schimbare
Toată lumea să-ți facă favoare
Și când îți adresează o-ntrebare,
Tu faci doar defăimare.

De asta nu vreau a ta măreție
Să stea în a mea împărăție,
Nici când ai vreo insomnie
Să nu vii la sonerie
Cerând o mică empatie.

Și dacă ție ți-ar păsa,
Să nu dai în inima mea
Ca e plină de altcineva
Sătulă de ura ta,
Nu mai ai ce căuta.