Sunt doar o furnică.
Ia-mă între degetele tale
Și strânge-mă
Până-mi frângi trupul fragil

În podul palmei.

Sunt o mică furnică
Pierdută printre norii de praf
De după canapea,
Aspiră-mă.

Vreau să ies din casa ta.

Sunt doar o insectă,
Iar ca mine mai sunt
Altele o mie.
De ce nu mă omori?

Poate așa ți-ar plăcea.

Ia-mă pe inelar
Și privește-mă atent
Poate aici nu îmi găsești
Ochii căprui

Pe care îi tot cauți.

Lasă-mă să merg
Pe linia soarelui
Și să presar de-a lungul ei
Feromonii

Și praful în care m-am născut.

Promit că o să țin minte
Drumul către casa ta,
Dar tu de ce promiți că o să uiți
Un punct așa de mic

Cu o umbră grea?